Diferența dintre GM- și non-GM-culturi a fost supraestimată, îndată ce ingineria genetică a fost aplicată reproducție culturi. Înțelegere de necontestat printre oamenii de stiinta si în special în comunitatea de evaluare a riscurilor a fost că culturile modificate genetic prezintă unele riscuri noi, fără precedent în culturile convenționale crescute. Acest lucru a condensat apoi în cadrul Organizației Națiunilor Unite Protocolul de la Cartagena, care trebuie să fie pusă la îndoială în anumite aspecte de bază.
După o fază timpurie de evaluare a riscurilor, inclusiv rezultatele Conferinței Asilomar privire la securitatea biologică, o diviziune timpuriu în evaluarea riscurilor dezvoltat concepte de bază între Canada, Statele Unite ale Americii și Europa, inclusiv o majoritate a țărilor semnatare ale ONU. Cercetatorii cum ar fi Werner Arber, bazat pe descoperiri anterioare moleculare și pe propria sa experiență în afirmația ingineriei genetice care legată de procesele moleculare nu există nicio diferență între inginerie genetic și mutatie naturala. Aceasta divizare transatlantică poate fi rezolvată cu unele proceduri de reglementare mai inovatoare.